Comuna Săcălaz

Website:

 

Săcălaz (germană Sackelhausen, maghiară Szakálháza) este o comună în județul Timiș, Banat, România, formată din satele Beregsău Mare, Beregsău Mic și Săcălaz (reședința).

Localitatea este pentru prima dată atestată documentar într-o diplomă din 29 decembrie 1392, care delimita hotarul satului Zakalhaza, denumire pe care a păstrat-o până în anul 1520.  Satele aparținătoare însă, sunt atestate încă din 1332.

În 1765 sosește aici primul val de colonizatori germani șvabi, din ordinul Mariei Tereza. Aceasta a emis „Patenta de colonizare” din 25 februarie1763 și mai apoi Decretul pe care l-a înaintat la „Oficiul de Colonizare bănățean” în 1765, prin care dispunea mutarea populației românești în partea de sud a Torontalului, pentru a face loc coloniștilor șvabi. Astfel, populația română de circa 60 de familii este nevoită să abandoneze Săcălazul și se mută în Torac (în Serbia de azi), unde întemeiază un nou așezământ. La rândul lui, satul Beregsău Mic a fost colonizat cu populație sârbească.

Următoarele valuri de colonizatori germani (1744-1772, 1782-1787) au stabilit definitiv predominanța germană a localității. Planurile dezvoltării Săcălazului au fost trasate pe hârtie la Viena, în forma unei table de șah, cu Biserica Catolică în centru.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Săcălaz se ridică la 7.204 locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 6.273 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (83,91%), cu o minoritate de sârbi (1,99%). Pentru 11,9% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (78,87%), dar există și minorități de penticostali (7,38%), romano-catolici (2,42%) și ortodocși sârbi (1,78%). Pentru 7,12% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.