Repere geografice

Municipiul Timişoara este localizat în partea de sud-est a Bazinului Panonic, la intersecţia paralelei de 45°47’ latitudine nordică, cu meridianul de 21°17’ longitudine estică, aflându-se, ca poziţie matematică, în emisfera nordică, la distanţe aproape egale de polul nord şi de ecuator şi în emisfera estică, în fusul orar al Europei Centrale.

Ora locală a oraşului (considerată după meridian) este în avans cu 1h 25’ 8’’ faţă de ora meridianului 0, Greenwich, dar se află în întârziere cu 34’52’’ faţă de ora oficială a României (ora Europei Orientale).

Poziţia geografică îi conferă oraşului elemente specifice de potenţial natural şi antropic, accentuându-i personalitatea, şi influenţează relaţiile sale cu celelalte oraşe din România şi cu principalii poli urbani ai continentului european. Astfel, municipiul Timişoara se află la mai puţin de 700 km distanţă de 13 capitale europene, iar prin interacţiunea cu acestea poate fi stimulată dezvoltarea sa social-economică.

Datorită poziţionării municipiului Timişoara de-a lungul a 2 coridoare europene din reţeaua de transport transeuropean (Trans European Networks – Transport – TEN-T, Coridorul Orient/Mediterana de Est şi Coridorul Rin-Dunăre), există premiza unei bune accesibilităţi a regiunii faţă de principalele capitale europene.

Municipiul Timişoara, alături de Bucureşti, este menţionat ca centru nodal pe reţeaua de bază. Totodată, municipiul Timişoara, alături de Bucureşti şi Craiova, este terminal rutier – cale ferată pe reţeaua de bază, în timp ce Braşov, Cluj – Napoca, Turda şi Suceava apar ca terminale rutier – cale ferată pe reţeaua extinsă.

Pentru modul rutier, reţeaua TEN-T de bază se suprapune traseului autostrăzii A1: Bucureşti – Piteşti – Sibiu – Timişoara – Nădlac, care constituie o importantă axă de transport regională în contextul în care odată cu terminarea acesteia va fi asigurată o mai bună conectivitate atât cu capitala Bucureşti, cât şi cu Europa Centrală, prin Ungaria.

Pentru modul de transport feroviar, reţeaua TEN-T de bază se suprapune magistralei principale 900 Timişoara – Băile Herculane, a magistralei secundare 217 Timişoara – Arad, cât şi a magistralei secundare 922 Timişoara – Moraviţa. Municipiul Timişoara, cu cele 4 staţii feroviare Timişoara Nord, Timişoara Est, Timişoara Sud şi Timişoara Vest, este cel mai important nod de cale ferată din partea de vest a ţării.

Pentru modul de transport aeroportuar, Aeroportul Timişoara face parte din reţeaua de bază  TEN-T, legătura cu aeroportul fiind asigurată de DJ 609D.  Aeroportul Timişoara asigură atât curse regulate, cât şi curse charter de pasageri şi marfă, legând Timişoara de Bucureşti şi de alte importante oraşe ale lumii: München, Roma, Dortmund, Frankfurt,  Barcelona, Madrid, Paris, Londra, Bruxelles, Milano (Bergamo) şi altele.

Avantajele create prin poziţia favorabilă sunt amplificate şi de posibilitatea accesului, prin intermediul Canalului Bega, la culoarul european (navigabil), Dunăre – Main – Rin, diagonală fluvială ce leagă nord-vestul de sud – estul Europei (Marea Nordului de Marea Neagră). În acest context, se explică şi iniţiativa administraţiilor publice municipale şi judeţene de a reactiva circulaţia pe acest canal, exploatat comercial până la mijlocul secolului XX (1954).

Graţie poziţiei sale favorabile, cu multiple posibilităţi de interconectare prin căi de comunicaţie terestre, aeriene şi navale, la care se adaugă plasarea pe traseul uneia dintre cele mai importante linii europene de telecomunicaţie prin fibră optică, Timişoara este, în prezent, principala poartă de intrare în România, dinspre Europa Centrală şi de Vest.

La nivel naţional, situat la 571 km de capitala ţării, municipiul Timişoara, capitala judeţului Timiş, este cel mai mare oraş din partea de vest a României, cu o populaţie după domiciliu, la 01.07.2018, de 329.003 locuitori, reprezentând 43,75% din populaţia Judeţului Timiş, 16,43% din populaţia Regiunii Vest şi 1,48% din populaţia totală a ţării. Conform datelor de la recensământul din 2011, 81,36% din totalul populaţiei municipiului Timişoara este de etnie română.

Prin caracterul său deschis, prin valorile sale culturale şi de civilizaţie, dezvoltate de-a lungul istoriei, oraşul Timişoara s-a putut manifesta ca unul dintre cele mai performante sisteme integratoare din România, generatoare de echilibru social-politic, de dinamism economic şi spiritual, cu caracter exemplar.

Aceste trăsături sunt ilustrate şi de pluralitatea etnică şi confesională a populaţiei Timişoarei. Conform recensământului din 2011, locuitorii oraşului erau grupaţi în peste 21 de etnii şi 18 religii, ceea ce reflectă două trăsături majore ale populaţiei şi anume interculturalitatea şi gradul ridicat de toleranţă.

Repere istorice

De-a lungul întregii sale istorii, poziţia geografică a influenţat dezvoltarea Timişoarei. Oraşul s-a dezvoltat în Câmpia Timişului, câmpie străbătută de cursurile râurilor Timiş, Bega şi de unii afluenţi ai acestora. Înainte de marile lucrări de desecare din secolul al XVIII-lea, aceste râuri îşi uneau albiile printr-o mulţime de braţe şi mlaştini. Oraşul a apărut la marginea dintre mlaştina care se întindea în lungul râurilor Timiş şi Bega şi zona uscată, aflată la nord de mlaştină.

Cunoscută ca Cetate (din 1212) – Castrum Temesiense – situată la răscrucea drumurilor comerciale şi militare, devenind obiectiv principal al disputei dintre turci şi austrieci şi mai apoi râvnită de burghezia şi aristocraţia maghiară – Timişoara s-a dezvoltat urbanistic în jurul nucleului fortificat începând din sec. XVIII.

Timişoara a primit un impuls deosebit în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou, care, în urma vizitei sale din 1307, a ordonat construirea aici a unui palat regal. În timpul anarhiei feudale, acesta va muta capitala Ungariei la Timişoara.

Numirea lui Iancu de Hunedoara în funcţia de comite de Timiş, în 1440, marchează un capitol aparte din istoria Timişoarei. Iancu de Hunedoara va fi cunoscut în întreaga regiune pentru reputata victorie de la Belgrad asupra otomanilor, fiind considerat în acea vreme apărător al creştinătăţii. El va transforma oraşul într-o tabără militară permanentă, cetatea rămânând în posesia Corvineştilor până în 1490.

Din 1552, pentru aproape 200 de ani, Timişoara s-a aflat sub dominaţie otomană. Cetatea a cunoscut importante transformări; bisericile sunt transformate în moschei, numeroşi musulmani s-au stabilit aici, fortăreaţa s-a transformat în funcţie de necesităţile strategice otomane. Cu toate acestea, ocupaţia turcească a fost o perioadă de relativă pace, Timişoara fiind folosită de turci mai ales ca punct strategic de plecare pentru campaniile militare din nord-vest.

După repetate tentative, Eugeniu de Savoia cucereşte cetatea în 1716, deschizând calea dominaţiei austro-ungare pentru mai mult de 200 de ani. O dată cu atenţia sporită acordată de Curtea de la Viena, Timişoara, ca centru economic şi politic al Banatului, cunoaşte după 1718 – 1734 o dublă dezvoltare a lucrărilor de fortificare a Cetăţii (după noul plan din 1723) şi se începe secarea mlaştinilor. Se construiesc poduri şi construcţii publice, astfel încât în jurul anului 1765 se încheie fortificarea cetăţii, iar în 1774, apeductul din Fabric pentru alimentarea cu apă şi reţeaua de canale subterane din preajma „Cazărmii ardelene” şi de pe amplasamentul Pieţei Sfântul Gheorghe.

Pe baza unor proiecte executate la planşetă s-au realizat, aproximativ între anii 1725 – 1765, reţeaua stradală principală – o tramă stradală rectangulară, şi numeroase clădiri ale cartierului Cetate. Cartierul era organizat în jurul a trei pieţe, actualele Piaţa Unirii, Piaţa Libertăţii şi parţial Piaţa Sfântul Gheorghe.

Planul din 1750 arată că, în jurul cetăţii se afla Esplanada, un câmp lat de 948 m, pe care era interzis a se construi, pentru ca un eventual inamic să nu se poată ascunde după clădirile ce s-ar fi construit. De aceea cartierele Fabric, Mehala, Iosefin şi Elisabetin au fost construite în exteriorul Esplanadei.

În anul 1868, Esplanada – câmpia din jurul cetăţii, pe care era interzisă construirea, este redusă la 569 m. Această reducere permite dezvoltarea cartierelor exterioare cetăţii spre centru, mai ales după anul 1890, în lungul unor bulevarde, care există şi astăzi.

În anul 1892 se decide anularea caracterului de fortăreaţă militară al cetăţii. Începând din 1899 se trece la demolarea fortificaţiilor. Funcţiunile  principale ale oraşului devin cele economice, mai ales cele comerciale şi bancare. Se dezvoltă şi producţia industrială, cu precădere ramurile industriei uşoare. Se întocmesc proiecte de urbanism, care prevăd unirea cartierului central, Cetatea, cu cartierele din jurul ei.

În lungul canalului Bega se prevede realizarea unei salbe de parcuri, înconjurând parţial cartierul Cetate. Se proiectează construirea unor bulevarde largi, dinspre cartierul central spre celelalte cartiere şi străzi pe traseu circular în jurul cetăţii (bulevardele Diaconovici Loga şi Eminescu).

În 1902 se proiectează traseul actual al canalului Bega în cartierul Fabric, canal executat împreună cu podurile aferente pentru străzile care îl traversau,  până în 1910.

Între anii 1905 – 1913 are loc o dezvoltare constructivă dinamică în toate cartierele. Construcţiile formează de regulă fronturi continue de clădiri cu două sau trei niveluri. Uneori, trotuarele sunt despărţite de suprafaţa carosabilă prin fâşii plantate verzi.

În această perioadă se definitivează bulevardul 16 Decembrie 1989, care leagă cartierele Iosefin şi Elisabetin cu Cetatea. În Fabric se realizează bulevardul 3 August 1919, înspre Cetate. În Elisabetin se construiesc trei fronturi ale Pieţei Plevna. Pe terenurile eliberate prin demolarea fortificaţiilor se realizează Complexul Liceului Piarist şi majoritatea clădirilor din Piaţa Victoriei, de la Operă până la catedrală.

Clădirile acestei perioade au o factură monumentală, la scara unor metropole europene contemporane lor. Ele sunt subliniate prin acoperişuri înalte, care au compoziţii caracterizate prin volume mari, impozante. Faţadele au o decoraţie ornamentală bogată. În această perioadă se realizează parţial şi salba de parcuri din lungul Canalului Bega.

Din punct de vedere arhitectonic, oraşul are un amplu patrimoniu de monumente istorice, întregul ansamblu de clădiri din centru şi cele din cartierele Iosefin şi Fabric fiind considerate monumente istorice. Acesta este rezultatul unei tradiţii îndelungate de planificare urbanistică modernă, începută încă din secolul al XVIII-lea, o dată cu venirea austriecilor. Una dintre cel mai vechi clădiri este fosta clădire a „generalatului”, a comenduirii garnizoanei, în Piaţa Libertăţii.

Din această perioadă datează şi cele mai vechi biserici – monumente istorice – din oraş: Biserica episcopală romano-catolică, Domul, construit între 1736 – 1774, în Piaţa Unirii; Biserica episcopală ortodoxă (sârbească, dar de care aparţineau şi credincioşii români), astăzi Catedrala Sârbească, clădită între 1744 – 1748 în Piaţa Unirii; Biserica Franciscanilor, actuala biserică parohială romano-catolică din Cetate, construită între 1747 – 1755, pe str. Bolyai.

Repere de urbanism

Structura urbană este rezultatul evoluţiei în timp a dezvoltării oraşului, având o configuraţie relativ clară. În centrul aglomerării urbane se află CETATEA, în jurul căreia gravitează, ca „subsisteme urbane”, celelalte cartiere. Datorită dezvoltării lor independente acestea prezintă caracteristici distincte atât funcţional cât şi plastic, conferind sistemului urban un caracter polinuclear.

Această descentralizare permite „decongestionarea” funcţională a nucleului central. Concomitent, există însă tendinţa ca nucleele sus-menţionate să-şi piardă identitatea, generând o textură urbană relativ unitară.

Rolul principal în închegarea şi organizarea aglomerării urbane îl deţine reţeaua arterelor de circulaţie, construită în sistem radial – concentric încă din perioadele anterioare. Un prim inel de circulaţie s-a realizat în jurul Cetăţii.

Urmând aproximativ conturul interior al vechilor fortificaţii, acesta marchează o continuitate firească între evoluţia istorică şi cea contemporană, iar din punct de vedere al organizării spaţiale a cartierului istoric, joacă acelaşi rol ordonator pe care l-a avut cândva centura de fortificaţii. Din inelul central pornesc radial, spre celelalte cartiere, mai multe artere conectate la extremităţile teritoriului intravilan, cu reţeaua rutieră interurbană.

În anul 1989 acest prim inel îşi pierde continuitatea prin întreruperea circulaţiei din Piaţa Operei. Al doilea inel de circulaţie, concentric cu primul, este realizat parţial (bulevardele Circumvalaţiunii, Pârvan, Splaiul T. Vladimirescu). Acest inel, ca şi celelalte trasate în exteriorul său având ca centru Cetatea, îndeplineşte funcţiuni complexe: deviază traficul greu decongestionând centrul şi creează legături rapide între celelalte cartiere.

Traseul acestor artere circulare ar indica întotdeauna poziţia centrului aglomerării urbane – Cetate, în câmpul de gravitaţie al căruia evoluează celelalte cartiere, sporind coerenţa sistemului urban.

Necesitatea satisfacerii unor funcţiuni diferite a determinat apariţia unor tipuri distincte de morfologie urbană. Deşi acestea diferă de la cartier la cartier şi în cadrul aceluiaşi cartier, de la o zonă funcţională la alta, totuşi etapele evolutive parcurse de aglomerarea urbană au marcat existenţa a patru tipuri morfologice principale.

Tipologia constituită în sec. XVIII-lea şi în prima jumătate a celui următor predomină în Cetate, caracteristice acesteia fiind străzile relativ înguste, fără vegetaţie, cu clădiri cu două niveluri, formând fronturi stradale continue. La periferia celorlalte cartiere istorice se mai păstrează unele construcţii parter, aşezate cu faţada îngustă la stradă, cu aspect rural, datând din perioada sus-menţionată.

Tipul morfologic caracteristic pentru a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului nostru, reprezentat prin clădiri multietajate formând, de cele mai multe ori, fronturi continue, se întâlneşte compact în ansamblurile executate în vederea unirii Cetăţii cu Fabricul şi Iosefinul şi răsfirat, în cadrul tuturor zonelor istorice ale oraşului.

Cartierele de vile, datând din prima jumătate a secolului al XX-lea, în special din perioada interbelică, predomină în spaţiile interstiţiale dintre cartierele istorice, conferind zonelor respective aspectul de „oraş grădină”. Însă, la periferia aglomerării urbane, acest tip morfologic degenerează într-un ţesut cu aspect semirural, cu parcele mari, având grădini şi case izolate, lipsite de dotările tehnice edilitare corespunzătoare confortului modern.

Al patrulea tip morfologic îl prezintă realizările din perioada anilor 1960 – 1989, constituite din clădiri de locuit înalte, dotări socio-culturale şi ansambluri de producţie, executate cu tehnologii industrializate. Acestea apar fie în forma unor mari ansambluri în zonele slab construite în perioadele anterioare, fie izolat, în cadrul texturii urbane istorice (str. Văcărescu, Bărnuţiu, etc.).

Fizionomia specifică Timişoarei este generată de întrepătrunderea nu totdeauna fericită a celor patru tipuri morfologice principale. Datorită evoluţiei sale specifice, există azi relativ puţine monumente istorice izolate, iar cele mai vechi dintre acestea, exceptând Castelul Huniade, datează din secolul al XVIII-lea. Timişoara prezintă în schimb zone istorice declarate rezervaţii de arhitectură protejată, reflectând evoluţia acesteia din perioada barocă şi până la cea a curentului cubist interbelic.

Caracterul polinuclear al acesteia, descentralizarea funcţională apărută în cursul istoriei devin cu atât mai necesare cu cât sporeşte gradul de complexitate al funcţiunilor urbane. Este evident că o reţea uniformă, ordonată, permite o servire egal repartizată în teritoriu, şi deci raţională, a organismului urban, din toate punctele de vedere: transport în comun, alimentare cu energie, canalizare, etc.

Comunele periurbane, rezultate prin aşezarea unor comunităţi etnice compacte în jurul Timişoarei, după acelaşi principiu polinuclear, au cunoscut în decursul timpului, şi vor manifesta în continuare, o expansiune teritorială mare.

Situarea în partea de vest a României, în apropierea graniţei cu Serbia şi Ungaria, i-a conferit oraşului, în permanenţă, rolul de punte de legătură interculturală şi economică între cele trei ţări învecinate. Perspectivele acestei funcţii s-au amplificat o dată cu instituirea, în anul 1994, a Euroregiunii Dunăre – Criş – Mureş – Tisa (DKMT),  regiune transfrontalieră ce se întinde pe 77.456 km2 şi include o populaţie de cca 6 milioane de locuitori.

Prin poziţionarea centrală în cadrul euroregiunii, fiind, totodată, şi cel mai mare centru economic din cuprinsul acesteia, centru universitar renumit, centru multicultural şi fiind bine deservit sub raportul infrastructurilor tehnico – edilitare, de comunicare şi circulaţie, Timişoara are perspective certe de afirmare ca centru polarizator  euroregional.

Studii efectuate de Comisia Europeană privind dezvoltarea policentrică a Europei  (ESPON – European Spațial Planning Observation Network) confirmă potenţialul de polarizare socio-economică  al Timişoarei asupra jumătăţii de vest a României, a părţii de est a Ungariei şi a celei de nord-est a Serbiei.

Probabil cel mai complet studiu cu privire la dezvoltarea policentrică a UE este ESPON 1.1.1, finalizat în august 2004 şi revizuit în martie 2005. Acest studiu a introdus şi definit mai multe concepte cheie la nivelul UE: zone urbane funcţionale (ZUF), zone metropolitane de creştere europeană (MEGA), orizonturi strategice urbane potenţiale (PUSH) şi zone de integrare policentrice (ZIP).

În primul rând, în ţările mai mari, de peste 10 milioane de locuitori, zonele urbane funcţionale sunt definite ca „având un centru urban de cel puţin 15.000 de locuitori şi o populaţie totală de peste 50.000 de locuitori”.

În al doilea rând, ESPON 1.1.1 clasifică diferitele zone urbane funcţionale din UE pe baza a şapte indicatori: populaţie; transport/conectivitate; turism; producţie; cunoştinţe; procese decizionale în sectorul privat; procese decizionale în sectorul public.

Primele 76 de zone urbane funcţionale au fost desemnate ca zone metropolitane de creştere europeană (MEGA). Există patru categorii de zone metropolitane de creştere europeană, în funcţie de următoarele criterii: masă, competitivitate, conectivitate şi cunoştinţe. Bucureştiul şi Timişoara sunt singurele zone metropolitane de creştere europeană şi sunt încadrate în categoria 4 (ultima).

Zone metropolitană Timișoara (ESPON)

La nivel naţional, Timişoara a fost recunoscută ca cel mai mare centru polarizator în regiunea Vest. Acest fapt a fost consemnat prin H.G nr. 998/27.08.2008 pentru desemnarea polilor naţionali de creştere în care se realizează cu prioritate investiţii din programele cu finanţare comunitară şi naţională, Timişoara fiind declarată Pol de Creştere în regiunea Vest.

Delimitarea „Polului de creştere Timişoara” a fost gândită în baza unui set de principii relevante pentru dezvoltarea regională şi amenajarea teritoriului, şi anume principiile subsidiarităţii, procesualităţii şi sustenabilităţii deciziilor de amenajare a teritoriului. Analiza diagnostic realizată pe baza unui set de criterii atent selectate a scos în evidenţă faptul că influenţa urbanizatoare a oraşului Timişoara se desfăşoară deocamdată asupra primului inel de comune din jurul său.

Din punct de vedere administrativ-teritorial, polul de creştere Timişoara cuprinde un centru urban (Municipiul Timişoara) şi arealul său de influenţă, respectiv 14 unităţi administrativ-teritoriale rurale (Becicherecu Mic, Bucovăţ, Dudeştii Noi, Dumbrăviţa, Ghiroda, Giarmata, Giroc, Moşniţa Nouă, Orţişoara, Pişchia, Remetea Mare, Săcălaz, Sînmihaiu Român, Şag), iar delimitarea zonei de influenţă a Polului de Creştere Timişoara a fost aprobată prin HCL nr. 387/2008.

Polul de creştere Timişoara s-a conturat ca a doua mare aglomeraţie urbană a României din punct de vedere al performanţelor social-economice înregistrate în ultimele două decenii.

Situată în mijlocul Banatului, Timişoara a cunoscut de timpuriu industrializarea folosindu-şi din plin avantajele poziţiei sale în vecinătatea graniţelor. În prezent, economia oraşului Timişoara este caracterizată prin diversitate, evidentă fiind dezvoltarea tradiţională a activităţilor industriale şi comerciale.

Municipiul Timişoara este spaţiul urban dezvoltat istoric prin interacţiunea dintre tehnologie, cultură şi mediu. Prin funcţiunile sale complexe, oraşul Timişoara polarizează un teritoriu mai larg, fiind cel mai mare centru economic, ştiinţific şi cultural din Regiunea Vestică de Dezvoltare a României.

Studiul „Smart Cities, Ranking of European Medium-Sized Cities”, studiu elaborat de un consorţiu format din Centre of Regional Science (SRF) – Viena University of Technology, Departament of Geography-University Ljublijana, Research Institute for Housing, Urban and Mobility Studies (OTB)-Delft University of Technology, octombrie 2007 plasează Timişoara într-un context urban inteligent din punct de vedere al tehnologiilor de transport, al industriilor informatice, al educaţiei şi cercetării, al protecţiei mediului şi al unei bune guvernări.

În acest context, viziunea de dezvoltare spaţială se structurează pe două axe tematice majore:

– viaţă urbană / cultură / educaţie şi cercetare – est-vest;

– productivitate şi inovaţie tehnologică / educaţie şi cercetare – nord-sud;

Intersecţia celor două axe de dezvoltare devine punct de transbordare regional şi metropolitan şi facilitează accesul rapid către aeroport, calea ferată şi punctele de interes de pe raza municipiului.

În prezent, noul Plan Urbanistic General al municipiului Timişoara este în curs de elaborare. Viziunea de dezvoltare a municipiului în contextul Planului Urbanistic General susţine orientarea comunităţii către o permanentă cunoaştere şi performanţă, ca formă de adaptare la provocările competiţiei tehnologice, petrecute într-un mediu urban cultural protejat şi valorificat.

Premierele Timişoarei

• 1718 – atestarea celei mai vechi fabrici de bere din România;
• 1728 – începutul canalizării Begăi, primul canal navigabil din România;
• 1760 – primul oraş al monarhiei cu străzile iluminate cu lămpi;
• 1771 – editarea primului ziar din România şi totodată primul ziar german din sud-estul Europei: „Temeswarer Nachrichten”;
• 1854 – primul serviciu telegrafic din România;
• 1855 – primul oraş al monarhiei habsburgice cu străzile iluminate cu gaz;
• 1881 – prima reţea de telefonie din România;
• 1884 – primul oraş de pe continentul european cu străzile iluminate electric, cu 731 de lămpi;
• 1886 – prima staţie de salvare din Ungaria şi România;
• 1895 – prima stradă asfaltată din România;
• 1897 – primele proiecţii cinematografice din România;
• 1899 – primul tramvai electric din România;
• 1953 – singurul oraş european cu trei teatre de stat în română, maghiară şi germană.

Dezvoltare economică

Timişoara s-a afirmat ca puternic centru economic în secolul XVIII, odată cu instalarea administraţiei habsburgice. Colonizarea cu germani, diversitatea etnică şi religioasă, reconstrucţia cetăţii, dar şi sistemul legislativ favorabil proprietăţii private, au determinat formarea unui puternic ţesut de meşteşugari şi comercianţi. Acest ţesut de meşteşugari a constituit pentru mai bine de 200 de ani secretul dezvoltării economice de aici.

Când Revoluţia industrială a început să se manifeste, Timişoara prezenta toate condiţiile favorabile pentru adoptarea ei. Rând pe rând au fost introduse cele mai moderne inovaţii ale vremii. Un al doilea atu important l-a constituit Canalul Bega. Acesta a fost un factor competitiv necesar dezvoltării comerţului, permiţând traficul de mărfuri pe apă, legătura pe Dunăre şi comerţul atât cu Europa cât şi cu restul lumii, prin porturile de la Marea Neagră.

În 1857 la Timişoara a ajuns şi calea ferată, completând astfel toate premisele necesare dezvoltării economiei industriale moderne. Însă acest model economic specific, dezvoltat în mod organic de-a lungul a aproape 250 de ani, a luat sfârşit în 1948 odată cu naţionalizarea, suprimarea proprietăţii individuale şi instaurarea economiei de stat planificate.

Timişoara a fost succesiv masiv industrializată, urmărind însă criterii diferite de dezvoltarea precedentă. Au fost creaţi coloşi industriali în diverse domenii, în special în domeniile industriei chimice şi mecanice, coloşi a căror forţă de muncă a fost furnizată prin migrarea masivă a populaţiei rurale din zonă şi din restul ţării.

Servicii financiar-bancare

Primele instituţii de credit din Timişoara au apărut la sfârşitul secolului XVIII. În secolul următor numărul lor a crescut exponenţial. Printre primele instituții se numără Prima Casă de Economii din Timişoara, Banca de Industrie şi Comerţ a Banatului, Casa de Economii Timişoara, prima instituţie de credit româneasca din Banat, fondată la 12 august 1885 de elita românească a Banatului. Aceasta acorda credite preferenţiale românilor.

Totuşi, majoritatea covârşitoare a capitalului bancar era deţinută de capitalul maghiar, german şi austriac. Această situaţie s-a menţinut şi după instalarea administraţiei române la Timişoara, deşi pe piaţa timişoreană au intrat şi marile bănci din Vechiul Regat, perioada interbelică cunoscând cea mai mare expansiune a domeniului bancar.

Dezvoltarea demografică

Facilități administrative

Eficientizarea sistemului administrativ şi reducerea birocraţiei în vederea accelerării şi facilitării accesului pe piaţă a investitorilor reprezintă o prioritate a administraţiei publice locale.

Încă din anii 2000, administraţia publică din Timişoara a fost preocupată de îmbunătăţirea mediului de afaceri inclusiv prin reducerea procedurilor birocratice şi acordarea de facilităţi pentru investitori în vederea stabilirii şi dezvoltării companiilor în Timişoara, prin implementarea programului „Să facem afaceri simplu şi rapid”. În urma finalizării acestuia, Timişoara a fost primul oraş din România care a primit calificativul „oraş de 5 stele”, adică „oraş deschis la investiţii”.

În conformitate cu clasamentul Top Forbes 40 cele mai bune oraşe pentru afaceri din România, care se bazează pe criterii precum: ”Produsul Intern Brut, salariul mediu, stocul de investiţii străine directe, rata şomajului, numărul de firme active, cifra de afaceri şi profitul net mediu, dar şi reţeaua de drumuri publice modernizate şi căile ferate, precum şi stocul de locuinţe sau numărul de unităţi de învăţământ, indicatori ce au fost corelați cu dimensiunea populației și au fost acordate anumite bonificații pentru zonele care aveau unul sau multe aeroporturi în apropriere, dar și pentru cele care aveau în derulare mai multe proiecte de tip smart-city”, Timişoara, rezistă pentru al doilea an pe locul 2 pentru cel mai bun oraș de afaceri din România, după București.

De asemenea, specialiștii revistei Forbes precizează că Timișoara s-a conturat ca a doua mare aglomerație urbană a României din punct de vedere al performanțelor social-economice înregistrate în ultimele decenii.

În conformitate cu platforma de networking dedicată antreprenorilor și managerilor din România, Business Days ”Timișoara poate fi un exemplu pentru mediul de afaceri din toată țara”, fiind considerat ”cel mai atractiv oraș pentru business din România”.

1. STIMULENTE FISCALE ACORDATE ÎN ANUL 2019

STIMULENTE FISCALE ACORDATE AGENŢILOR ECONOMICI ŞI RESPECTIV PERSOANELOR FIZICE ÎN ANUL 2019:

•   Ajutor de minimis privind dezvoltarea regională „CLĂDIREA VERDE”, în conformitate cu HCLMT nr.131/25.03.2014 privind aprobarea schemei de ajutor de minimis privind dezvoltarea regională ”CLĂDIREA VERDE”, modificată prin HCLMT nr.230/20.05.2014, HCLMT nr.145/20.03.2015 şi HCLMT nr.41/29.07.2016.

Beneficiar al ajutorului de minimis: orice persoană juridică, proprietară a unei clădiri situată pe raza Municipiului Timişoara, pentru care deţine, cumulativ:

•   un certificat cu recunoaştere internaţională, care atestă nivelul de sustenabilitate al clădirii, emis în unul din sistemele de evaluare: BREEAM, DGNB, LEED, GREEN STAR şi CASBEE, în schemele/categoriiile de certificare şi nivelurile prevăzute expres în schema de ajutor de minimis;
•   un certificat de performanţă energetică clasa A, emis in conformitate cu metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor elaborată in aplicarea Legii nr. 372/2005 republicată privind performanţa energetică a clădirilor.

Facilităţi fiscale prevăzute de schema de ajutor de minimis:

Facilităţile fiscale care se pot acorda beneficiarilor în cadrul schemei de minimis sunt reducerea de la plata impozitului pe clădiri în funcţie de nivelul de sustenabilitate al clădirii cu efect asupra creşterii calităţii vieţii în raport cu factorii de mediu, sociali şi economici, astfel:

a) Reducere de 50% la plata impozitului pe clădire – se acordă în cazul în care clădirea deţine un certificat de performanţă energetică clasa A, precum şi un certificat care atestă sustenabilitatea clădirii de nivelul:

a.1. În sistemul de certificare BREEAM:

a.1.1. Breeam In-Use International (componente obligatorii – Asset și Building Management) – Outstanding, Excellent

a.1.2. Breeam 2009 Europe Commercial – Outstanding, Excellent

a.1.3. Breeam New Construction 2014 – Outstanding, Excellent

a.1.4. Breeam 2010 International – Outstanding, Excellent

a.2. In sistemul de certificare LEED:

a.2.1. Leed for Homes- Platinum

a.2.2. Leed for Core and Shell – Platinum

a.2.3. Leed for New Construction – Platinum

a.2.4. Leed for Existing Buildings – Platinum

a.3. In sistemul de certificare DGNB:

a.3.1. DGNB: Gold

a.4. In sistemul de certificare GREEN STAR:

a.4.1. GREEN STAR : 6 STARS

a.5. In sistemul de certificare CASBEE

a.5.1. CASBEE : S sau A

b) Reducere de 35% la plata impozitului pe clădire – se acordă în cazul în care clădirea deţine un certificat de performanţă energetică clasa A, precum şi un certificat care atestă sustenabilitatea clădirii de nivelul:

b.1.În sistemul de certificare BREEAM:

b.1.1. Breeam In-Use International (componente obligatorii -Asset si Building Management) – Very Good

b.1.2. Breeam 2009 Europe Commercial – Very Good

b.1.3. Breeam New Construction 2014 – Very Good

b.1.4. Breeam 2010 International – Very Good

b.2. În sistemul de certificare LEED:

b.2. 1.Leed for Homes- Gold

b.2.2. Leed for Core and Shell – Gold

b.2.3. Leed for New Construction – Gold

b.2.4. Leed for Existing Buildings – Gold

b.3. În sistemul de certificare DGNB:

b.3.1. DGNB: Silver

b.4. În sistemul de certificare GREEN STAR:

b.4.1. GREEN STAR : 5 STARS

b.5. În sistemul de  certificare CASBEE

b.5.1. CASBEE : B+

c) Reducere de 20% la plata impozitului pe clădire – se acordă în cazul în care clădirea deţine un certificat de performanţă energetică clasa A, precum şi un certificat care atestă sustenabilitatea clădirii de nivelul:

c.1. În sistemul de certificare BREEAM:

c.1.1. Breeam In-Use International (componente obligatorii -Asset și Building Management) – Good

c.1.2. Breeam 2009 Europe Commercial – Good

c.1.3. Breeam New Construction 2014 – Good

c.1.4. Breeam 2010 International – Good

c.2. În sistemul de certificare LEED:

c.2.1. Leed for Homes- Silver

c.2.2. Leed for Core and Shell – Silver

c.2.3. Leed for New Construction – Silver

c.2.4.Leed for Existing Buildings – Silver

c.3. În sistemul de certificare CASBEE

c.3.1. CASBEE : B-

În ceea ce priveşte certificarea BREEAM In – Use International, pentru acordarea facilităţilor stabilite prin schema de ajutor de minimis, este obligatoriu ca certificarea să aibe în vedere cel puţin componentele ”Asset” și ”Building Management”, în caz contrar cererea urmând a fi respinsă.

Încadrarea în categoriile de acordare a facilităţilor fiscale, va avea în vedere doar calificativele obţinute pentru cele două componente obligatorii ”Asset” şi ”Building Management”. În situaţia în care calificativele obţinute pentru cele două componente obligatorii sunt diferite, încadrarea în categoriile de acordare a facilităţilor fiscale se va face în funcţie de calificativul cel mai scazut.

Având în vedere că durata de aplicare a Schemei de ajutor de minimis vizează perioada 01.01.2014-30.04.2019, în ceea ce privește anul 2019, facilitatea s-a aplicat doar pentru lunile ianuarie–aprilie 2019.

2. SISTEME INFORMAȚIONALE DE PLATĂ A TAXELOR ȘI IMPOZITELOR EXISTENTE/NOI IMPLEMENTATE ÎN ANUL 2019

– Sistemul de plată on-line a impozitelor şi taxelor locale, prin accesarea rubricii de plată on-line pe site-ul Direcţiei Fiscale a Municipiului Timişoara www.dfmt.ro;

– Plata prin sistemul naţional electronic de plată on-line a taxelor şi impozitelor utilizând cardul bancar – SNEP (site www. ghiseul.ro ).

3. ALTE MĂSURI LUATE CARE AU DUS LA SIMPLIFICAREA MODULUI DE COLECTARE A IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

– Asigurarea posibilităţii de plată a impozitelor şi taxelor la oficiile poştale, plata cu  cardul bancar şi prin ordine de plată;

– Asigurarea posibilităţii  depunerii declaraţiilor fiscale în sistem on-line, depunerea cererii şi obţinerea certificatului de atestare fiscală în sistem on-line.

Proiecte reprezentative

Proiectele considerate prioritare de Municipiul Timișoara pentru perioada de programare 2021-2027, în domeniile pentru care municipiile reședință de județ pot obține finanțare prin POAT 2014-2020, sunt enumerate mai jos în ordinea priorității:

1. Mobilitate urbană

• Extindere linie cale tramvai pe Calea Torontalului (de la B-dul Cetății până la limita administrativ-teritorială a Municipiului Timișoara)
• Inelul IV Vest: conexiunea Str. Gării – B-dul Dâmbovița
• Amenajare autostradă biciclete

2. Regenerare urbană

• Regenerare urbană – Zona Piața Traian
• Regenerare urbană – Zona Piața Mocioni
• Regenerare urbană: Zona Bălcescu – Piața Maria

3. Centre de agrement/Baze turistice (tabere școlare)

• Bază de agrement cu tabară școlară în vecinătatea Grădinii Zoologice din Municipiul Timișoara
• Amenajare zonă de agrement Lac-Coline

4. Infrastructură și servicii publice de turism, inclusiv obiective de patrimoniu

• Reabilitare și refuncționalizare Sinagoga Traian
• Complex turistic cu punerea în valoare a Uzinei de apă și a Canalului Bega
• Infrastructură turistică pentru zonele istorice ( Cetate, Iosefin, Elisabetin și Traian)

5. Specializare inteligentă

• Sistem inteligent integrat de servicii publice urbane
• Institut de Cercetări în Sisteme Inteligente de Transport (IC-ITS)
• Trafic management și supraveghere video – etapa a II-a

Obiective turistice