Consiliul Județean Timiș

Repere geografice

Județul Timiș, parte integrantă a teritoriului României, este situat în vestul țării și se învecinează la vest cu Serbia și cu Ungaria, la est cu județul Hunedoara, la sud-est cu județul Caraș-Severin, iar la nord cu județul Arad.

Județul Timiș este intersectat de paralela de 46° lat. N, de meridianul de 21° long. E și de 22° long. E. Punctele extreme ale județului sunt cuprinse între coordonatele 20°16′ (Beba Veche) și 22°33′ (Poieni) longitudine estică, 45°11′ (Lătunaș) și 46°11′ (Cenad) latitudine nordică. Beba Veche este de altfel și cel mai vestic punct al României.

Timișoara, reședința județului, se află situată la o distanță medie de aproximativ 550 km față de capitala României – București și cca. 170 km și 300 km față de Belgrad și Budapesta, capitalele celor două țări învecinate, Serbia, respectiv Ungaria.

Cu o suprafață totală de 869.696 ha, Județul Timiș deține 3,65% din teritoriul României, ocupând — ca întindere — locul I pe țară.

Din suprafața totală, suprafața agricolă este de 702.170 ha (80,7%), iar suprafața neagricolă este de 167.495 ha (19,3 %).

Repere istorice

Descoperirile arheologice atestă prezența pe actualul teritoriu al județului a așezărilor omenești din vremuri îndepartate. Începând cu sfârșitul mileniului al doilea înainte de Hr, vestigiile de cultură materială (Remetea Mare, Herneacova, Pădureni, Stanciova, Silagiu) indică existența în zonă a unei populații de agricultori, vânatori și meșteșugari care prezintă caracteristicile triburilor geto – dacice.

După cucerirea romană și retragerea aureliană (271), populația a continuat să mențină legăturile cu vechea Dacie si românitatea sud–dunăreană, deși a fost supusă unor succesive valuri ale popoarelor migratoare.

Paleta vestigiilor arheologice (Remetea Mare, Jebel) relevă existența obștilor agricole și pastorale care au constituit celulele economico–sociale ale apariției organizării statale, evidențiată prin Voivodatul lui Glad si ale urmașului său – Ahtum – și avea principalul centru la Urbis Morisena (Cenad) și care s-au confruntat cu oștile Regatului Ungariei. După înfruntări, în timp, zona a intrat în componența statului feudal maghiar, iar între anii 1315–1323 regele Carol Robert de Anjou își stabilește în cetatea Timișoara reședința regală.

În anul 1342, Timișoara este atestată în documente ca Civitas (oraș) și pâna la mijlocul secolului al XVI-lea devine un însemnat centru de rezistență antiotomană. În 1396 de aici pornesc cruciații europeni în dramatica expediție creștină zdrobită la Nicopole, iar apoi își concentrează forțele militare, începând cu anul 1443, și pornește în campania de biruințe viteazul Iancu de Hunedoara.

Agravarea exploatării feudale a provocat răscoala din anii 1382 – 1390 și apoi războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja care, dupa ocuparea mai multor puncte fortificate și asediul cetății Timișoara, a fost înfrânt și pedepsit cu cruzime.

Dupa ce o bună perioadă a constituit un bastion important pentru apărarea civilizației creștine în anul 1551 cetatea Timișoara și zona limitrofă, după  repetate atacuri, va fi cucerită de turci care transformă cetatea în reședința unui pașalâc otoman, cu rol de pivot în strategia de păstrare a dominației asupra pustei ungare și Țărilor Române.

În urma luptelor dintre Imperiul Habsburgic și cel Otoman, Timișoara și Banatul sunt eliberate de sub ocupația turcilor în 1716 de către prințul Eugeniu de Savoya și devine domeniu al coroanei Habsburgice, condus de o administrație militară având ca guvernator pe Contele Claudius Florimund Mercy, general de cavalerie.

Contele Mercy a avut un rol deosebit în construcția noii cetăți a Timișoarei, a palatului de reședință a guvernatorului, a cazărmii Transilvania (care cu o lungime de 483 m era clădirea cea mai lungă din Europa în epoca respectiva), precum și a unor școli, spitale, biserici și monumente. În paralel, a început construcția și dezvoltarea rapidă a industriei și a fabricilor și organizarea satelor și comunelor.

Colonizarea satelor din Banat cu un număr substanțial de șvabi, slovaci și italieni care s-au suprapus locuitorilor existenți (români, sârbi, unguri, greci și evrei), a condus în timp la un fenomen probabil unic în lume, respectiv faptul că populația vorbea mai multe limbi și, totodată, realizarea între naționalități a unui climat de înțelegere, toleranță, respect și colaborare fără discriminare, care s-a transmis din generație în generație.

În anul 1779 comitatul Timiș intră în componența Ungariei, situație care se menține pâna în anul 1848 când, după înfrângerea revoluționarilor maghiari, zona ramâne credincioasă Curții Vieneze care dispune reorganizarea teritoriului între Voivodina sârbeasca și Banatul timișean. Situația dăinuie până în 1860, când se revine la împărțirea zonei în comitate, cel de Timiș fiind alipit Ungariei până la finele primului război mondial.

Înfrângerea Puterilor Centrale a dus la dezmembrarea monarhiilor dunărene, iar fruntașii români ardeleni, în colaborare cu cei bănățeni, hotărăsc la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, pe câmpul lui Horia, unirea Banatului cu România. Totuși, Conferința de pace de la Paris stabilește divizarea Banatului în două părți: cea vestică se va uni cu Yugoslavia, iar cea estică se unește cu România, ocazie cu care se constituie județul Timiș – Torontal.

Integrat în România Mare, județul cunoaște în anii interbelici un remarcabil progres economic, edilitar, cultural și spiritual. În peisajul economic apar numeroase întreprinderi industriale, unități comerciale și bancare, iar asociațiile culturale și confesionale fac posibilă manifestarea liberă a tradițiilor naționale și dezvoltă un model de civilizație europeană.

Anul 1940, cu gravele pierderi teritoriale suferite de România, provoacă în rândul locuitorilor județului o adânca mâhnire și permanenta contestare a nedreptăților impuse țării. Acestea se manifestă prin marea demonstrație populară din 3 septembrie 1940 care întrunește peste 10.000 de oameni care protesteaza împotriva Dictatului de la Viena.

Intrarea României în Războiul Mondial (iunie 1941) aduce populației județului multiple neajunsuri și lipsuri, sporite și de faptul că au trebuit sa facă un efort umanitar apreciabil pentru ajutorarea valurilor masive de refugiați din Basarabia, Bucovina și Moldova. Din iunie 1944 războiul se abate direct asupra județului și orașului Timișoara care rezistă eroic atacurilor unităților germane și maghiare prin Divizia 9 Cavalerie Română și sacrificiul Regimentului 13 Călărași.

Începând cu luna septembrie 1944 cursul istoriei României și județului Timiș se schimbă pentru 4 decenii și jumătate. Sub protecția armatei sovietice de ocupație, partidul comunist a acaparat puterea politică provocând lipsuri materiale asociate cu terorizarea fizică și psihică a populației, cu umilirea, înșelarea și permanenta amenințare a drepturilor cetățenești.

Ca zonă de graniță, cu o numeroasă populație de origine etnică germană și maghiară, va suporta din plin metodele regimului de tip stalinist. Mișcarea anticomunistă, de proporții a studenților timișoreni din octombrie-noiembrie 1956 s-a desfășurat pe fondul unei stări de spirit ostile ocupației sovietice, nedreptăților, abuzurilor și sărăciei aduse de un regim total aservit intereselor străine.

Regimul ceaușist instalat în 1965 aduce în prim plan conceptul comunismului național și principiul suveranității și integrității teritoriale, fundamentat pe doctrina materialismului dialectic și istoric. A urmat o perioadă de „dezgheț” ideologic care a condus la înlăturarea unor bariere doctrinare de tip stalinist și o ameliorare evidentă a situației locuitorilor.

Schimbările în bine, concretizate în industrializarea forțată și rapidă, dezvoltarea urbanistică, ridicarea de edificii pentru învățământ, cultură, sport, știință și sănătate a durat până în anii 1975 – 1980, după care a urmat un deceniu de lipsuri majore în plan material și de mari îngradiri în toate domeniile de activitate. Comunismul național se transformă într-un instrument tragic-comic de susținere a „cuplului Ceaușescu”, iar perioada cunoscută ca „Epoca de Aur” a fost o tristă și gravă pagină a istoriei românești.

Prăbușirea sistemului comunist din Europa Centrală și de Est în cursul anului 1989 a fost receptată de timișoreni ca o șansă istorică de a înlatura totalitarismul comunist. În lunile noiembrie–decembrie 1989 starea de spirit a majorității populației timișorene era explozivă, iar pe acest fond de tensiune generală încercarea de evacuare a pastorului reformat László Tökés, mult mediatizată de „Europa Liberă” și „Vocea Americii”, a fost interpretată ca o nouă nedreptate și un abuz al autorităților comuniste, constituind ocazia revoltei populare din Timișoara, transformată apoi, prin radicalizare, în revoluție.

După ce în 15 decembrie s-au adunat în fața casei parohiale mai mulți enoriași care doreau să împiedice evacuarea pastorului, în data de 16 numărul celor adunați a crescut la circa 400 de persoane, majoritatea fiind cetățeni de diferite etnii și confesiuni care au blocat circulația în zonă și au scandat „jos Ceausescu” și „jos comunismul”. Demonstranții au fost bătuți și arestați de trupele trimise de Armată, Miliție și Securitate, însă, în după-amiaza de 17 decembrie, mulțimea s-a adunat din nou în centrul orașului, revolta luând amplitudine, motiv care l-a determinat pe Ceaușescu să dea ordin de deschidere a focului, căzând astfel primii martiri ai revoluției din Timișoara.

Ziua de 18 și noaptea de 18/19 decembrie au fost momente triste pentru mișcarea revoluționară, întrucât tinerii și copiii adunați pe treptele catedralei pentru a cânta colinzi au fost secerați de rafalele unui blindat militar, după care autoritățile, cu complicitatea conducerii Spitalului Județean, au sustras o parte din cadavrele eroilor din morga spitalului, transportându–le la Bucuresti, unde au fost arse la Crematoriu. Totodată, alte cadavre au fost îngropate, pe ascuns, într-o groapă comună, iar pentru a șterge urmele, documentația referitoare la aceste cadavre a fost distrusă.

În zilele următoare, rezistența nu a încetat. În 19 decembrie au intrat în grevă muncitorii de la întreprinderea „Elba”, iar în 20 decembrie a izbucnit greva generală în toate fabricile timișorene, zeci de mii de oameni îndreptându–se spre centrul Timișoarei. În această situație forțele armate s-au retras în cazărmi. Liderii revoluționarilor timișoreni au prezentat autorităților comuniste o listă de cereri a populației, listă care va deveni un vast program revoluționar.

În aceeași zi de 20 decembrie 1989, Timișoara a fost declarată primul oraș liber al României de către reprezentanții Frontului Democrat Român, prima formațiune politică democratică înființată pe străzile însângerate ale Timișoarei. Totodată, în 20 decembrie, orașul Lugoj s-a ridicat împotriva regimului comunist, cazând și aici eroi ai Revoluției.

În megalomania sa fără leac, Ceaușescu a organizat în 21 decembrie un miting grandios la București pentru a înfiera „huliganii” din Timișoara, însă, mitingul s-a transformat, sub privirile îngrozite ale dictatorului și conducerii comuniste, într-o mișcare anti-ceaușistă și anti-comunistă. În aceeași zi au început mișcări revoluționare și în alte orașe, respectiv Cluj, Sibiu, Arad, Târgu Mureș, Caransebeș, Cugir ș.a, în care autoritățile au deschis focul împotriva demonstranților. Era o chestiune de ore până la căderea sistemului, ceea ce s-a întâmplat în 22 decembrie, la ora prânzului, odată cu fuga soților Ceaușescu din București.

În situația confuză care s-a creat, s-au format mai multe grupuri care au dorit să preia puterea, impunându-se grupul condus de Ion Iliescu și Petre Roman, care au organizat Frontul Salvării Naționale și care și-au asumat răspunderea de a aduce România pe calea democratizării.

Ziua de 22 decembrie 1989 a fost declarată ziua Victoriei Revoluției Române. Începând cu seara de 22 decembrie, forțe neidentificare nici pâna astăzi, dar declarate de noile autorități contra-revoluționare și fidele regimului comunist, au deschis focul asupra civililor și unităților militare din mai multe orașe, creând panică și confuzie și care au justificat, în ochii opiniei publice, judecarea sumară și executarea soților Ceaușescu.

Schimbarea sistemului comunist era un fapt la sfârșitul lunii decembrie 1989,  însă, cu jertfe și sacrificii incomensurabile (1104 morți dintre care 162 înainte de 22 decembrie și 942 după 22 decembrie, respectiv 3352 de răniți, dintre care 1107 înainte de 22 decembrie și 2245 după 22 decembrie).

Repere demografice

La recensământul din anul 2011, populația județului Timiș a fost de 683.540 locuitori (3,4 % din populația țării). Densitatea populației este de 78,6 locuitori/ km2.

Din totalul populației, 61,8% provin din mediul urban, 39,86% din mediul rural.

Distribuția populației:

  • pe sexe: 48,1% erau de sex masculin, iar 51.9% feminin;
  • pe etnii: români – 80.6%, maghiari 5.2% romi – 2.1%, germani – 1,2%, sârbi – 1,5%, ucraineni – 0,9%, bulgari – 0.7%, alte etnii – 0,2%, în timp ce 7,2% nu și-au declarant apartența la niciuna dintre etnii;
  • pe confesiuni: 74,2% ortodoxă, 8% romano-catolică, 3,8% penticostală, 1,4% reformată, 1,3% baptistă, 1,2% greco-catolică, 0,3% adventistă, 2,3% alte religii, religii nedeclarate si atei; în acelați timp ce 7,5% nu și-au declarat apartența la niciuna dintre confesiuni.

Populația activă reprezintă 45.4% (99,19% – ocupată, 0,81% – șomeri), iar populația inactivă 54.6% (30.3% elevi și studenți, 36.4% pensionari, 9.9 casnice, 23.3% se află în alte situații).

În cadrul populației stabile ocupate, ponderea cea mai mare o reprezintă salariații 85,4%. Lucrătorii pe cont propriu reprezintă 8,1%, iar patroni/angajatori 0,5%, restul de 6% aflându-se în alte situații.

Proiecte reprezentative

Reabilitarea și modernizarea infrastructurii rutiere de drumuri județene:

  • Reabilitare/Modernizare  DJ 693 pentru interconectare Autostrada A1 (AR) §i Pod peste  Mureș la Pecica judetul Arad,  (L=57km din care  necesar de modernizat L=30km),
  • Reabilitarea infrastructurii rutiere a drumului județean DJ593 pe traseul Peciu Nou-Giulvăz-Foeni ( Necesar de modernizat L-20 km);
  • Modernizarea DJ 691:lărgire la 4 benzi a sectoarelor: km 2+275 (sens giratoriu)-Centura Timișoarei și Centura Timișoara-Autorstrada A1 (km12+975);
  • Reabilitarea/modernizarea/întreținerea și reparații infrastructura rutieră de drumuri județene;

Programe de investiții de infrastructură școlară

  • Reabilitarea, consolidarea și accesabilizarea spațiilor educaționale din cadrul Liceului Teoretic „Iris” cu realizarea de măsuri de sprijinire a  eficienței energetice prin gestionarea inteligentă a energiei și utilizarea energiei din surse regenerabile;

Finanțarea sistemului de sănătate, spijinirea reabilitării și dotării ambulatoriilor de specialitate

  • Îmbunătățirea calității și eficienței îngrijirii spitalicești de urgență prin extinderea, modernizarea și dotarea cu echipamente performante a Unității de Primiri Urgență (UPU) a SCJU Pius Brînzeu Timișoara;
  • „Copii dincolo de frontiere” – conectarea  serviciilor medicale din domeniul obstretică-ginecologie și neonatologie dintre Spitalul Clinic Județean de Urgență Pius Brînzeu Timișoara și  Clinica de pediatrie din Szeged, acronim BABYROHU;

Dezvoltare socială, Cultură, Minorități, Mediu, Tineret și Sport

  • Construirea de locuințe pentru tineri destinate închirierii – Jud Timiș, comuna Giroc, Calea Timișorii (Beneficiar ANL – CJ Timiș);
  • Construirea a 2 case de tip familial și reamenajare și extindere Centru de zi de recuperare a pentru copiilor cu dizabilități Lugoj;
  • Construirea a 2 case de tip familial și înființarea Centrului de zi pentru dezvoltarea deprinderilor de viață independentă Găvojdia;
  • Construirea a 3 locuințe protejate și reabilitare, extindere și dotare Centru de zi Periam;
  • Sistem Integrat de management al deșeurilor în județul Timiș;
  • Reabilitarea și dezvoltarea infrastructurii de navigație și portuare a Canalului Bega pe traseul Timișoara-granița cu Republica Serbia pentru valorificarea și dezvoltarea potențialului Turistic;
  • „Romanian-Serbian Cross Border Risk Monitoring in case of Emergency Situations” (Monitorizarea riscurilor de la granița cu Serbia în situații de urgență) – proiect aflat în etapa de precontractare pe Programul Interreg IPA CBC România-Serbia/Priority Axis 2-Enviromental protection and risk management.

Obiective turistice

Turismul cultural-istoric la nivelul Județului Timiș cuprinde numeroase obiective în situri istorice și arheologice, monumente istorice și de arhitectură, biserici și muzee. În ultimii 30 de ani, turismul cultural a înregistrat o diversificare a temelor și a formelor de practicare ca urmare a presiunii cererii consumatorilor și rafinării gusturilor acestora. Astfel pe lângă vizite, sejururi și excursii s-au adăugat city break-urile, stagiile și circuitele tematice.

Printre ansamblurile mănăstirești se remarcă bisericile de lemn din localitățile Pietroasa, Dragomirești, Poieni, Margina, Curtea, Lucareț, Hezeriș, Românești și Zolt. În satul Partoș se află Mănăstirea Partoș, care datează din secolul al XIV-lea, la Cebza este o biserică de lemn ridicată în 1759, iar în apropiere de Șemlacu Mic se află Mănăstirea Săraca, declarată monument istoric.

Turismul balnear și de agrement se poate practica în orașul-stațiune Buziaș, în municipiul Timișoara, orașul Deta, precum și în localitățile CălaceaTeremia Mare și Lovrin. Munții Poiana Ruscă, cu o altitudine de peste 600 m, reprezintă o zonă cu un potențial turistic deosebit, dat de valoarea cadrului natural și peisagistic deosebit, zona fiind adecvată pentru recreere și drumeții.

Zonele cu un bogat fond cinegetic (Banloc, Bogda, Breștea, Chevereșu Mare, Dumbrava, Giroc, Hitiaș, Pădureni, Peciu Nou, Pișchia, Remetea Mică, Silagiu), precum și cele cu un fond piscicol diversificat (Bega-Luncani, Bega-Tomești-Românești, Bega-Poieni, Bega-Margina, Timiș-Cebza, Timiș-Coșteiu) reprezintă un potențial remarcabil, apreciat de iubitorii vânătorii și pescuitului sportiv.

Pe teritoriul județului Timiș există 86 de fonduri de vânătoare și 30 de fonduri de pescuit. Zona de agrement a lacului Surduc, amenajat în perioada 1972–1978, într-un cadru cu o valoare peisagistică ridicată, a determinat crearea unui microclimat cu funcțiune recreativă: agrementsport nautic, pescuit și ștrand.

În județul Timiș se găsesc numeroase rezervații naturale care adăpostesc un număr mare de specii de plante și animale rare, ocrotite de lege. Lângă Satchinez, la 25 km nord-est de Timișoara, se găsește cea mai importantă rezervație ornitologică (Mlaștinile Satchinez), la Rădmănești se află o rezervație paleontologică (Locul fosilifer Rădmănești), iar la Bazoș se află un parc dendrologic care conține o varietate mare de specii arboricole. Alte obiective turistice sunt peșterile, dintre care amintim: Peștera de la RomâneștiPeștera Albastră – lângă PietroasaPeștera cu Apă și Peștera „Stânca lui Florian” – lângă Tomești.

Turismul verde și agroturismul sunt reprezentate de gospodăriile tradiționale din mediul rural, spațiile monahale și cabanele de vânătoare.

Facilități pentru investitori

Pentru perioada din anul 2020 în care a fost decretată Starea de Urgență, contractele de închiriere pe care C.J.Timiș în calitate de proprietar le-a încheiat cu diverși investitori au fost suspendate pentru acei investitori care au prezentat Certificat de situație de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, conform Hotărârii CJT nr. 42/20.03.2020.

În luna iulie 2020 s-a promovat un Proiect de Hotărâre a C.J. Timiș pentru aprobarea anulării accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare restante la data de 31 martie 2020, datorate bugetului judeţean de către agenţii economici care au încheiate contracte de închiriere şi concesiune  cu Judeţul Timiş. Hotărârea urmează să se aplice pentru toţi agenţii economici care au încheiate contracte de închiriere şi concesiune cu Judeţul Timiş, dar şi pentru contractele de închiriere şi concesiune reziliate, dar cu debite restante, cu respectarea criteriilor privind acordarea anulărilor așa cum sunt acestea stipulate în O.U.G. nr. 69/14.05.2020.

Anularea  accesoriilor aferente obligațiilor bugetare principale restante la data de 31 martie 2020 inclusiv răspunde  necesității asigurării instrumentelor care să protejeze mediul de afaceri și sistemul economic, să confere loialitate contractuală și să probeze disponibilitatea de adaptare a raporturilor de afaceri la dificultățile severe apărute ca urmare a stării de urgență. Se răspunde opțiunii de anulare, la cerere, a tuturor accesoriilor care îngreunează conformarea voluntară la plată a obligațiilor bugetare față de C.J. Timiș.

Proiecte contractate și în faza de implementare

 

Adresă: Bd. Revoluţiei din 1989 Nr.17, Timişoara
Fax: 0256 40 63 06
Populație: 683.540 loc. (2011)
Suprafața județului: 869.696 ha
Suprafața agricolă: 702.170 ha